ATRACŢII TURISTICE
BISERICA NEAGRĂ
Impozantul monument din centrul Braşovului a fost construit în secolele XIV - XV. Lucrările încep în 1383 şi au la bază un proiect în stil gotic, cu mărimi impresionante: 89 m lungime, 38 m lăţime şi 42 m înălţime. În planul iniţial erau prevăzute două turnuri, dar a fost realizat doar unul, cu o înălţime de 65 m. În 1421 când lucrările se apropiau de sfârşit, năvălesc turcii producând pagube serioase construcţiei.
Impozantul monument din centrul Braşovului a fost construit în secolele XIV - XV. Lucrările încep în 1383 şi au la bază un proiect în stil gotic, cu mărimi impresionante: 89 m lungime, 38 m lăţime şi 42 m înălţime. În planul iniţial erau prevăzute două turnuri, dar a fost realizat doar unul, cu o înălţime de 65 m. În 1421 când lucrările se apropiau de sfârşit, năvălesc turcii producând pagube serioase construcţiei.
CETATEA BRAŞOVULUI
Prima construcţie datează din 1524 şi este un turn în formă de semicerc. Mai târziu tot platoul a fost înconjurat cu un zid. În 1529 în timpul luptelor dintre regele Ferdinand şi János I. pentru tronul Ungariei, cetatea este ocupată şi distrusă de Petru Rareş. Zidurile ei au fost refăcute, dar peste puţin timp au fost nimicite într-un incendiu. În 1625 cetatea a fost reconstruită şi tot în acea perioadă s-a săpat şi puţul de 81 m adâncime din curtea cetăţii. Fortificaţia patrulateră cu bastioane italieneşti în colţuri, deasupra cărora au fost construite turnuri de apărare a avut o singură intrare accesabilă printr-un pod mobil. În 1688 aici s-a refugiat din faţa habsburgilor o parte dintre braşoveni. În 1690 armatele imperiale s-au stabilit în cetate, şi mulţi ani la rând au asuprit oraşul. În 1773 Iosif II. a ordonat refacerea cetăţii, iar după 9 ani a oferit-o oraşului spre cumpărare. Oraşul nu a cumpărat-o, aşadar o perioadă a funcţionat ca şi închisoare pentru prizonierii turci şi francezi, iar în timpul epidemiei de ciumă aici era o secţie pentru cei cu simptomele bolii. În 1817 cetatea a fost vizitată de împărăteasa Karolina, în 1848 a fost ocupată de oştile lui Bem, iar în 1894 de oştile ţarului.
Prima construcţie datează din 1524 şi este un turn în formă de semicerc. Mai târziu tot platoul a fost înconjurat cu un zid. În 1529 în timpul luptelor dintre regele Ferdinand şi János I. pentru tronul Ungariei, cetatea este ocupată şi distrusă de Petru Rareş. Zidurile ei au fost refăcute, dar peste puţin timp au fost nimicite într-un incendiu. În 1625 cetatea a fost reconstruită şi tot în acea perioadă s-a săpat şi puţul de 81 m adâncime din curtea cetăţii. Fortificaţia patrulateră cu bastioane italieneşti în colţuri, deasupra cărora au fost construite turnuri de apărare a avut o singură intrare accesabilă printr-un pod mobil. În 1688 aici s-a refugiat din faţa habsburgilor o parte dintre braşoveni. În 1690 armatele imperiale s-au stabilit în cetate, şi mulţi ani la rând au asuprit oraşul. În 1773 Iosif II. a ordonat refacerea cetăţii, iar după 9 ani a oferit-o oraşului spre cumpărare. Oraşul nu a cumpărat-o, aşadar o perioadă a funcţionat ca şi închisoare pentru prizonierii turci şi francezi, iar în timpul epidemiei de ciumă aici era o secţie pentru cei cu simptomele bolii. În 1817 cetatea a fost vizitată de împărăteasa Karolina, în 1848 a fost ocupată de oştile lui Bem, iar în 1894 de oştile ţarului.
BASTIONUL ŢESĂTORILOR
Bastionul a fost ridicat în două etape între anii 1421-1436 şi 1570-1573, partea prăbuşită în 1701 a fost refăcută în 1750, iar în 1910 a fost restaurat. Are o formă hexagonală, ocupă o suprafaţă de 1.616 mp şi este înconjurat de ziduri groase (1,5 - 3 m), cu guri de tragere de tragere şi de aruncare a smoalei topite, iar la parter cu guri pentru tunuri. Pe interiorul zidurilor sunt galerii pe trei şi patru nivele. În 1800 se construiesc două încăperi pentru festivităţile breslei ţesătorilor, iar în 1807, când bastionul şi-a pierdut funcţia de apărare şi o căsuţa din faţa intrării. Din 1908, bastionul este folosit din ce în ce mai mult, pentru activităţi culturale, datorită extraordinarelor calităţi acustice au fost organizate aici chiar şi concerte de opera. În 1950 devine muzeu, în expoziţia permanentă Cetatea Braşovului şi fortificaţiile din Ţara Bârsei, sunt expuse obiecte medievale de apărare, produse ale breslei ţesătorilor, iar în sala armelor se află o machetă a Braşovului medieval, realizată în 1896 de profesorul Friedrich Herman, o machetă a Scheiului.
Bastionul a fost ridicat în două etape între anii 1421-1436 şi 1570-1573, partea prăbuşită în 1701 a fost refăcută în 1750, iar în 1910 a fost restaurat. Are o formă hexagonală, ocupă o suprafaţă de 1.616 mp şi este înconjurat de ziduri groase (1,5 - 3 m), cu guri de tragere de tragere şi de aruncare a smoalei topite, iar la parter cu guri pentru tunuri. Pe interiorul zidurilor sunt galerii pe trei şi patru nivele. În 1800 se construiesc două încăperi pentru festivităţile breslei ţesătorilor, iar în 1807, când bastionul şi-a pierdut funcţia de apărare şi o căsuţa din faţa intrării. Din 1908, bastionul este folosit din ce în ce mai mult, pentru activităţi culturale, datorită extraordinarelor calităţi acustice au fost organizate aici chiar şi concerte de opera. În 1950 devine muzeu, în expoziţia permanentă Cetatea Braşovului şi fortificaţiile din Ţara Bârsei, sunt expuse obiecte medievale de apărare, produse ale breslei ţesătorilor, iar în sala armelor se află o machetă a Braşovului medieval, realizată în 1896 de profesorul Friedrich Herman, o machetă a Scheiului.
CASTELUL BRAN
Este un monument istoric și arhitectonic, situat în Pasul Bran-Rucăr, la 30 de kilometri de Brașov. Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 19 noiembrie 1377 în Zvolen confirmă sașilor din Scaunul Brașovului (totaque communitas Saxonum sedis Brassouiensis) dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran. nițial, castelul Bran a fost o cetate de „trecătoare” cu scop militar, patrulateră neregulată. În timp, cetatea a suferit numeroase modificări cum ar fi: adăugarea turnului de sud (în 1622 după planurile principelui Gabriel Bethlen), construcția unui turn dreptunghiular la est, iar între 1883 și 1886 acoperișul a fost îmbrăcat cu țiglă. Cetatea a fost transformata în castel în anul 1920 pe când era în proprietatea reginei Maria, perioadă în care s-au realizat cele mai importante lucrări de restaurare.
Este un monument istoric și arhitectonic, situat în Pasul Bran-Rucăr, la 30 de kilometri de Brașov. Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 19 noiembrie 1377 în Zvolen confirmă sașilor din Scaunul Brașovului (totaque communitas Saxonum sedis Brassouiensis) dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran. nițial, castelul Bran a fost o cetate de „trecătoare” cu scop militar, patrulateră neregulată. În timp, cetatea a suferit numeroase modificări cum ar fi: adăugarea turnului de sud (în 1622 după planurile principelui Gabriel Bethlen), construcția unui turn dreptunghiular la est, iar între 1883 și 1886 acoperișul a fost îmbrăcat cu țiglă. Cetatea a fost transformata în castel în anul 1920 pe când era în proprietatea reginei Maria, perioadă în care s-au realizat cele mai importante lucrări de restaurare.
CETATEA RÂŞNOV
Situată pe drumul Braşov-Rucăr-Câmpulung, Cetatea Râşnov este una din cele mai bine păstrate cetăţi ţărăneşti din Transilvania. Cetatea Râşnov s-a numit “Cetate Ţărănească” deoarece principala ocupaţie a constructorilor era agricultura. Cetăţile ţărăneşti au făcut parte dintr-un sistem de apărare al localităţilor transilvanene expuse invaziilor. Prima menţiune a cetăţii datează din anul 1335, cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor când a fost pustiită din nou ţara Bârsei, în afară de cetatea de pe Tâmpa şi Cetatea Râşnovului care nu au putut fi cucerite.
Situată pe drumul Braşov-Rucăr-Câmpulung, Cetatea Râşnov este una din cele mai bine păstrate cetăţi ţărăneşti din Transilvania. Cetatea Râşnov s-a numit “Cetate Ţărănească” deoarece principala ocupaţie a constructorilor era agricultura. Cetăţile ţărăneşti au făcut parte dintr-un sistem de apărare al localităţilor transilvanene expuse invaziilor. Prima menţiune a cetăţii datează din anul 1335, cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor când a fost pustiită din nou ţara Bârsei, în afară de cetatea de pe Tâmpa şi Cetatea Râşnovului care nu au putut fi cucerite.